CINECROMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la cinecromatică. II. s. f. cromatica mișcării. (< cine- + cromatic)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cinecromátică s.f. (cinem.) Cromatica mișcării ◊ „Expresie a secolului vitezei, cinecromatica e bună pentru oamenii obsedați de mișcare, pentru care ea nu mai e un mijloc, ci un scop în sine.” Cont. 26 IV 63 p. 6 //din cine- + cromatică; I. Iordan în SCL 4/70 p. 393//
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cinecromátic adj. (cinem.) Referitor la cinecromatică ◊ „Brazilianul A.P. [...] a prezentat primul aparat cinecromatic, care – pe baza asamblării – proiectează pe un ecran forme colorate în mișcare.” Cont. 26 IV 63 p. 6 (der. regr. din cinecromatică)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink