CINDURĂ-CĂ, CINDRU-CĂ, CINDÎRLEA-CĂ conj. Mold. F ~ FIIND-CĂ: cindură-că pomenii de diochi, trebue să vă spun... că mă pricep și la discîntece (ALECS.); cindîrlea-că era cuminte și harnic la toate (ȘEZ.).

cindură conj. Mold. fiindcă (AL.). [Și cindră că = fiindcă; rostire dialectală].

cínderă, cíndură, V. fiind-că.

cindură (cindră) conj. (reg., înv.) fiindcă, deoarece.