opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cincăire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cincăi] 1 Necăjire a cuiva Si: cincăit1. 2 Cerere cu insistență Si: cincăit1. 3 Flecărire. 4 (Pex) Cerșire.

cincai v vz cincăi

cincăi vt [At: MARIAN, O. II, 54 / V: ~cai / Pzi: ~esc / E: ns cf cicăli] (Reg) 1 A necăji pe cineva. 2 A cere cu insistență. 3 A flecări. 4 (Pex) A cerși.

CINCĂI, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A necăji, a cicăli, a nu da pace cuiva. Eu, mînios că prea mult mă cincăiește, luai o plăcintă, i-o trîntii în cap, și de-atunci a rămas pleșuv. MARIAN, O. II 54. Ne-ncetat mă cincăia Să le spun adevărat. MARIAN, S. 104.

CINCĂI, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nu da cuiva pace; a cicăli. – V. cicăli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CINCĂI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

cincăi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cincăi (-ăesc, cincăit), vb. – A deranja, a importuna. – Var. cinc(i)ui. Creație spontană (cf. DAR). În Trans. de Nord.

Intrare: cincăire
cincăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cincăire
  • cincăirea
plural
  • cincăiri
  • cincăirile
genitiv-dativ singular
  • cincăiri
  • cincăirii
plural
  • cincăiri
  • cincăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cincăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cincăi
  • cincăire
  • cincăit
  • cincăitu‑
  • cincăind
  • cincăindu‑
 singular plural
  • cincăiește
  • cincăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cincăiesc
 (să)
  • cincăiesc
  • cincăiam
  • cincăii
  • cincăisem
a II-a (tu)
  • cincăiești
 (să)
  • cincăiești
  • cincăiai
  • cincăiși
  • cincăiseși
a III-a (el, ea)
  • cincăiește
 (să)
  • cincăiască
  • cincăia
  • cincăi
  • cincăise
plural I (noi)
  • cincăim
 (să)
  • cincăim
  • cincăiam
  • cincăirăm
  • cincăiserăm
  • cincăisem
a II-a (voi)
  • cincăiți
 (să)
  • cincăiți
  • cincăiați
  • cincăirăți
  • cincăiserăți
  • cincăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cincăiesc
 (să)
  • cincăiască
  • cincăiau
  • cincăiră
  • cincăiseră
cincai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cincăi, cincăiescverb

    • format_quote Eu, mînios că prea mult mă cincăiește, luai o plăcintă, i-o trîntii în cap, și de-atunci a rămas pleșuv. MARIAN, O. II 54. DLRLC
    • format_quote Ne-ncetat mă cincăia Să le spun adevărat. MARIAN, S. 104. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.