cince¹ no vz cincea

cince² smi [At: DA ms / E: lat cinex] (Reg) 1 Ploșniță (Cimex lectulcirius). 2 (Reg; îe) A fi ~ de sătul A-i plesni burta de sătul.

cincelea no vz cincilea

cincilea, cincea no [At: DA / E: cinci + le + a] 1 (Precedat de art. „al”, „a”; dob cva) Care se află între al patrulea și al șaselea. 2 (Fam; îe) A fi a ~cea roată la car (sau la căruță) A se afla pe un plan secundar. 3 (Îae) A fi de prisos. 4 (Iuz; îe) A fi a ~cea esență Chintesență.

CINCILEA, CINCEA num. ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între al patrulea și al șaselea. Al cincilea copil. A cincea zi. ▭ Coloana a cincea v. coloană. ◊ Expr. A fi a cincea roată la car (sau la căruță) = a fi de prisos. ◊ (Substantivat) Apoi venea al patrulea ș-al cincilea, cu scorneli, care mai de care mai încornorate. DELAVRANCEA, H. T. 105.

AL CINCILEA a ~cea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul cinci în ordinea numărării; care vine după al patrulea. /cinci + le + a

cíncilea (al) m. și a cíncea f., num. ord. Care vine după al patrulea rînd: anu al cincilea, al cincilea an, clasa a cincea, a cincea clasă.

cincea (în num. ord. a cincea)

cincilea (al ~) num. m., f. a cincea; al V-lea/al 5-lea, a V-a/a 5-a

cincilea (al ~) num. m., f. a cincea; al V-lea/al 5-lea, a V-a/ a 5-a

cincilea (precedat de al), num. m., f. a cincea

cinci, al cincilea, a cincia.

a cincea roată la căruță expr. persoană lipsită de importanță / de prisos.

al cincilea expr. v. a cincea roată la căruță.