opțiuni
  • info
2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

cincăit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cincăi] (Reg) 1-4 Cincăire (1-4).

cincăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cincăi] (Reg) 1 Necăjit de cineva. 2 Căruia i se cere cu insistență. 3 Cerșit2.

cincai v vz cincăi

cincăi vt [At: MARIAN, O. II, 54 / V: ~cai / Pzi: ~esc / E: ns cf cicăli] (Reg) 1 A necăji pe cineva. 2 A cere cu insistență. 3 A flecări. 4 (Pex) A cerși.

CINCĂI, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A necăji, a cicăli, a nu da pace cuiva. Eu, mînios că prea mult mă cincăiește, luai o plăcintă, i-o trîntii în cap, și de-atunci a rămas pleșuv. MARIAN, O. II 54. Ne-ncetat mă cincăia Să le spun adevărat. MARIAN, S. 104.

CINCĂI, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nu da cuiva pace; a cicăli. – V. cicăli.

Etimologice

cincăi (-ăesc, cincăit), vb. – A deranja, a importuna. – Var. cinc(i)ui. Creație spontană (cf. DAR). În Trans. de Nord.

Sinonime

CINCĂI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

cincăi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

Intrare: cincăit
cincăit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cincăit
  • cincăitul
  • cincăitu‑
  • cincăită
  • cincăita
plural
  • cincăiți
  • cincăiții
  • cincăite
  • cincăitele
genitiv-dativ singular
  • cincăit
  • cincăitului
  • cincăite
  • cincăitei
plural
  • cincăiți
  • cincăiților
  • cincăite
  • cincăitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cincăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cincăi
  • cincăire
  • cincăit
  • cincăitu‑
  • cincăind
  • cincăindu‑
 singular plural
  • cincăiește
  • cincăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cincăiesc
 (să)
  • cincăiesc
  • cincăiam
  • cincăii
  • cincăisem
a II-a (tu)
  • cincăiești
 (să)
  • cincăiești
  • cincăiai
  • cincăiși
  • cincăiseși
a III-a (el, ea)
  • cincăiește
 (să)
  • cincăiască
  • cincăia
  • cincăi
  • cincăise
plural I (noi)
  • cincăim
 (să)
  • cincăim
  • cincăiam
  • cincăirăm
  • cincăiserăm
  • cincăisem
a II-a (voi)
  • cincăiți
 (să)
  • cincăiți
  • cincăiați
  • cincăirăți
  • cincăiserăți
  • cincăiseți
a III-a (ei, ele)
  • cincăiesc
 (să)
  • cincăiască
  • cincăiau
  • cincăiră
  • cincăiseră
cincai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cincăi, cincăiescverb

    • format_quote Eu, mînios că prea mult mă cincăiește, luai o plăcintă, i-o trîntii în cap, și de-atunci a rămas pleșuv. MARIAN, O. II 54. DLRLC
    • format_quote Ne-ncetat mă cincăia Să le spun adevărat. MARIAN, S. 104. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.