22 de definiții pentru ciment

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIMENT, (2) cimenturi, s. n. 1. Material de construcție în formă de pulbere fină, obținut prin măcinarea clincherului și care, în contact cu apa, face priză și se întărește. 2. Sortiment de ciment (1). [Acc. și: ciment] – Din it. cimento, fr. ciment.

ciment sn [At: PONI, CH. 201 / A: cim~ / V: cem~, țamentru, țâmen, țem~, țim~ / Pl: ~uri / E: fr ciment, it cimento] 1 Material de construcție în formă de pulbere fină, obținut prin măcinarea clincherului și care, în contact cu apa, se întărește. 2 (Fig) Legătură trainică. 3 (Reg; îf țâmen) Pământ argilos, frământat cu picioarele, utilizat în construirea caselor. 4 (Îs) ~ hidraulic Amestec de calciu, nisip și pulbere de lavă care se întărește în contact cu apa. 5 (Îs) ~ metalurgic Ciment (1) care include în compoziție zgură (de furnal). 6 (Îs) ~ roman Produs obținut din calcinarea mamelor cu un conținut mare de argilă și care, în contact cu aerul sau apa, se întărește repede. 7 (Îs) ~ portland Produs obținut prin arderea (până la vitrifiere) a unui amestec omogen de calcar și argilă, după un anumit dozaj, și a cărui rezistență este de cinci ori mai mare decât a cimentului (6). 8 Amestec fluid și dens de ciment (1) cu apă, cu diverse întrebuințări în construcție. 9 Podea de ciment (1). 10 (Îs) ~ dentar Material special asemănător cu cimentul (1), folosit în lucrările dentare.

CIMENT, (rar) cimenturi, s. n. Material de construcție în formă de pulbere fină, obținut prin măcinarea clincherului și care, în contact cu apa, face priză și se întărește. [Acc. și ciment] – Din it. cimento, fr. ciment.

CIMENT s. n. Pulbere obținută prin amestecul unor materii minerale (calcaruri argiloase, calcaruri marnoase, zguri etc.)calcinate și care în contact cu apa se petrifică, transformîndu-se într-o masă omogenă; servește în construcție la prepararea betonului, la legarea cărămizilor etc. Au folosit cimentul și betonul pentru s ridica platforme moderne. BOGZA, C. O. 270.

CIMENT s.n. 1. Praf fin, obținut prin calcinarea unui amestec de calcar și argilă, care se pietrifică prin amestecarea cu apă. 2. Material care leagă între ele fragmente de roci detritice. [Pl. -turi. / cf. it. cimento, fr. ciment, lat. caementum – pietriș].

CIMENT s. n. 1. material de construcție, pulbere fină obținută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă. 2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice. (< fr. ciment, it. cimento)

CIMENT ~uri n. Substanță pulverulentă, obținută prin măcinarea clincherului, întrebuințată în lucrările de construcție ca liant. ~ artificial. /<it. cimento, fr. ciment

ciment n. 1. amestecătură de cărămidă pisată cu var pentru tencuiala unei zidiri; 2. fig. legătură trainică: toleranța religioasă, e cimentul societăților.

*cimént n., pl. e și urĭ (fr. ciment, d. lat. caementum. V. cement). Pulbere fină compusă din cărămidă și alte materiĭ amestecate cu var și din care se face o tencuĭală foarte rezistentă. Fig. Legătură solidă: solidaritatea tuturor cetățenilor e cimentu patriiĭ. Ciment roman, compus din diverse petre și care se întărește răpede în aer și’n apă.

țimen[1] sn vz ciment

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țimint[1] sn vz ciment

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciment (material de construcție) s. n., (sorturi) pl. cimenturi

ciment (material de construcție) s. n., (sorturi) pl. cimenturi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciment s. n. – Material de construcție în formă de pulbere fină. It. cimento. Sec. XIX. – Der. cimenta, vb.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciment, (engl.= cement) liant al corpusculilor petrografici din rocile sedimentare, format prin precipitarea chimică direct din soluțiile interstițiale care circulă libere prin pori (c. timpuriu) sau în urma substituției unui liant (c. târziu, c. secundar). C. îmbracă variate aspecte texturale (c. amorf, c. cristalizat etc.) sau structurale (c. bazal, care înglobează granulele fără a permite contactul între ele; c. de pori, care ocupă spațiul dintre granulele ce vin în contact unele cu altele; c. de atingere, dezvoltat numai la contactul dintre granule). După habitusul cristalelor care-l alcătuiesc, c. poate fi: mozaic (din cristale izometrice), druzic (în care cristalele tind să devină prismatice, alungite, cu depărtare față de claste), fibros acicular (cu dezvoltarea centripetă în goluri față de claste). După compoziția mineralogică, c. poate fi silicios, carbonatic, sulfatic, fosfatic, oxidic etc. C. este un liant caracteristic gresiilor litice și gresiilor cuarțoase. V. și matrice

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIMÉNT (< fr.) s. n. Material de construcție sub formă de pulbere fină, fabricat prin măcinarea clincherului și utilizat ca liant hidraulic; amestecat cu apă face priză după un anumit timp (se întărește), căpătînd consistența pietrei. ♦ C. Portland = liant hidraulic obținut prin măcinarea clincherului Portland cu adaos de gips pentru reglarea timpului de priză.

Intrare: ciment
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciment
  • cimentul
  • cimentu‑
plural
  • cimenturi
  • cimenturile
genitiv-dativ singular
  • ciment
  • cimentului
plural
  • cimenturi
  • cimenturilor
vocativ singular
plural
țement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țimint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țimen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciment, cimenturisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Material de construcție în formă de pulbere fină, obținut prin măcinarea clincherului și care, în contact cu apa, face priză și se întărește. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Au folosit cimentul și betonul pentru a ridica platforme moderne. BOGZA, C. O. 270. DLRLC
  • 2. Sortiment de ciment. DEX '09
  • 3. Material care leagă între ele fragmente de roci detritice. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.