CIMBÁL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalus, fr. cymbale.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CIMBÁL s.n. 1. Cembalo. 2. Cinel. [Cf. it. cimbalo, fr. cymbale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIMBÁL s. n. cinel. (< it. cimbalo, fr. cymbale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CIMBÁL s. v. talger.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cimbál s. n., pl. cimbále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*címbal și cimbál n., pl. e (vgr. kýmbalon, lat. cymbalum. V. chinval). Chinval. Citeră mult maĭ mare care se ține pe genuchĭ [!] și din care se cîntă izbind-o cu doŭă cĭocane de lemn (Pop. țambál). V. clopot și gong.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink