CILÍCURI s. n. pl. (Rar) Mărgele de metal. – Tc. celik.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

cilíc (cilícuri), s. n. – 1. Oțel. – 2. (Pl.) Bile ornamentale de oțel. – Var. celic. Mr. ciliche. Tc. çelik (Roesler 608; Cihac, 565; Meyer 442; Berneker 139; Lokotsch 408); cf. ngr. τσελίϰι, alb. tšel’ik, bg., sb. čelik.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cilíc n., pl. urĭ (turc. čelik, oțel). Oțel, maĭ ales cel întrebuințat la fabricarea butonilor ordinarĭ, a mărgelelor și a altor obiecte eftine [!]. Mărgea de oțel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink