opțiuni
  • info
10 definiții pentru cilic

Explicative DEX

cilic sn [At: I. GOLESCU, C. I, 41 / V: cel~, țel~, țil~ / Pl: ~uri / E: tc çelik] (Tcî; reg) 1 Oțel sub formă de bobițe găurite. 2 (Mpl) Mărgea (de metal) lucioasă. 3 Fir metalic (mai ales auriu) cusut vertical la poalele costumelor naționale femeiești.

* CILIC (pl. -icuri) sn. Mărgea măruntă de oțel care se întrebuințează ca podoabă la diferite cusături: ochi mari, negri și sclipitori ca ~ul (BR.-VN.) [tc. čelik].

cilìc n. oțel prefăcut în bobite găurite ce servesc de podoabă. [Turc. ČELIK].

cilíc n., pl. urĭ (turc. čelik, oțel). Oțel, maĭ ales cel întrebuințat la fabricarea butonilor ordinarĭ, a mărgelelor și a altor obiecte eftine. Mărgea de oțel.

celic sn vz cilic

țelic sn vz cilic

țilic sn vz cilic

CILICURI s. n. pl. (Rar) Mărgele de metal. Un mic negustor ambulant... strigă: Bariș înflorat! Cilicuri!... Broboade! BANUȘ, B. 84.

CILICURI s. n. pl. (Rar) Mărgele de metal. – Tc. celik.

Etimologice

cilic (cilicuri), s. n. – 1. Oțel. – 2. (Pl.) Bile ornamentale de oțel. – Var. celic. Mr. ciliche. Tc. çelik (Roesler 608; Cihac, 565; Meyer 442; Berneker 139; Lokotsch 408); cf. ngr. τσελίϰι, alb. tšel’ik, bg., sb. čelik.

Intrare: cilic
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cilic
  • cilicul
  • cilicu‑
plural
  • cilicuri
  • cilicurile
genitiv-dativ singular
  • cilic
  • cilicului
plural
  • cilicuri
  • cilicurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • celic
  • celicul
plural
  • celicuri
  • celicurile
genitiv-dativ singular
  • celic
  • celicului
plural
  • celicuri
  • celicurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țilic
  • țilicul
plural
  • țilicuri
  • țilicurile
genitiv-dativ singular
  • țilic
  • țilicului
plural
  • țilicuri
  • țilicurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țelic
  • țelicul
plural
  • țelicuri
  • țelicurile
genitiv-dativ singular
  • țelic
  • țelicului
plural
  • țelicuri
  • țelicurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cilic, cilicurisubstantiv neutru

  • 1. (la) plural rar Mărgele de metal. MDA2 CADE DLRLC DLRM
    • format_quote Un mic negustor ambulant... strigă: Bariș înflorat! Cilicuri!... Broboade! BANUȘ, B. 84. DLRLC
    • format_quote Ochi mari, negri și sclipitori ca cilicul. (BR.-VN.) CADE
  • 2. turcism (învechit) regional Oțel sub formă de bobițe găurite. MDA2
  • 3. Fir metalic (mai ales auriu) cusut vertical la poalele costumelor naționale femeiești. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.