cilédĭ n., pl. dĭurĭ (vsl. čélĕadĭ, servitorime; bg. čélĕad, familie numeroasă. V. celednic). Suc. (rev. I. Crg. 13, 151). Cu tot ciledĭu, cu toată familia, cu tot neamu, cu toată pojijia. Trans. Ciléd, m., pl. zĭ. Prunc. V. poșidic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink