cij (ciz), ciji, s.m. (reg.) scatiu.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cij (-ji), s. m. – Canar. Rut. čiž (Cihac, II, 52). În Mold.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ciz și cij m., pl. cijĭ (d. ung. csiz orĭ d. sîrb. čiz, ceh. čiž, rus. čiž, id.). Trans. Scatiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cîj, V. cîș 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) cîș, -ă adj. (bg. kŭs, scurt, d. vsl. konsŭ, berc, cu coada tăĭată; sîrb. kus, berc. V. cotonog). Est. Cĭunt, cotonog: mînĭ [!] cîșe (VR. 1909, 7-8, 15 și 174). – Și cîj (Munt. est).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink