CÍCLU, cicluri, s. n. 1. Succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc. care se realizează într-un anumit interval de timp și care epuizează, în ansamblul lor, evoluția unui anumit proces (repetabil): totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele. ◊ Ciclu anual = perioadă de un an în care pământul face o rotație completă în jurul soarelui. Ciclu solar = perioadă de 28 de ani după expirarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămână. Ciclu de conferințe (sau de lecții etc.) = serie de conferințe (sau de lecții etc.) care tratează diverse aspecte ale unui subiect unitar. ♦ (Și în sintagma ciclu menstrual) Menstruație, ♦ Durata unui ciclu (1). ♦ Diagramă care reprezintă un ciclu (1). ♦ Grup de producții (literare, muzicale) care au o temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Valorile succesive pe care le capătă o mărime periodică în cursul unei perioade date. 4. (Fiz.; ieșit din uz la noi; în construcția) Cicli pe secundă = hertzi. – Din fr. cycle, lat. cyclus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viorelgrosu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍCLU ~ri n. 1) Ansamblu de fenomene care se produc în evoluția unui proces și care constituie un cerc închis. ~ de ardere. ~ anual de rotație a Pământului. ◊ ~ geografic schimb succesiv al etapelor de dezvoltare a reliefului scoarței Pământului. ~ vital totalitate a fazelor de dezvoltare, prin care trece un organism pentru a deveni matur și capabil de a se reproduce. 2) Succesiune de manifestări având o temă comună. ~ de conferințe. ~ de concerte. 3) Lanț închis de atomi în molecula unor compuși chimici. 4) Grupare a claselor în învățământ. ~ primar. 5) Hemoragie fiziologică la femei, care se produce lunar; menstruație. /<fr. cycle, lat. cyclus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍCLU s.n. 1. Serie, lanț de fenomene, de stări etc., care se produc totdeauna în aceeași ordine. ♦ Serie, număr de luni, de ani etc., după care se reproduc constant anumite fenomene în aceeași ordine. ♦ Serie de producții literare, de opere științifice etc. cu temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Totalitatea stărilor succesive prin care trece un sistem fizic într-o transformare ciclică. 4. Unitate de măsură pentru frecvență (la vibrații), reprezentând frecvența unei vibrații cu perioada de o secundă. [Pl. -uri. / < lat. cyclus, cf. it. ciclo, fr. cycle, gr. kyklos – cerc].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍCLU1 s. n. 1. succesiune, șir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeași ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care susține că procesul istoric se desfășoară în cerc închis, printr-o „veșnică întoarcere”. ◊ serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de producții literare, muzicale, de opere științifice etc. având o temă comună. 2. lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. ♦ ~ pe secundă = herț; ~ de producție = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producție, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producției. (< fr. cycle, lat. cyclus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
-CICLU2 elem. cicl(o)-.
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍCLU s. 1. (ASTRON.) (înv.) crâng, crug. (~ul lunii.) 2. (FIZ.) ciclu pe secundă v. hertz. 3. v. menstruație.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cíclu (cicluri), s. n. – Succesiune de fenomene, stări etc. care se realizează la un anumit interval de timp. – Var. chiclu. Fr. cycle, lat. cyclus, înv. (sec. XVIII) din gr. ϰύϰλος. – Der. ciclic, adj.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cíclu s. n. (sil. -clu), art. cíclul; pl. cícluri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cíclu n., pl. urĭ și e (vgr. kýklos, rudă cu lat. cĭrcus, cerc, inel). Period [!] după care aceleașĭ fenomene astronomice se reproduc în aceĭașĭ ordine: ciclu lunar, solar. Grup, șir, serie (de poeme epice cu acelașĭ subĭect, de conferențe [!], ș. a.): ciclu breton. – Ciclu lunar e de 10 anĭ, după care fazele luniĭ revin la aceleașĭ epocĭ. Se maĭ numește și număr de aur, fiind-că Atenieniĭ, entuziasmațĭ de această descoperire, datorită astronomuluĭ Metone (432 în ainte [!] de Hristos), însemnară cu litere de aur pe table de marmură proprietățile cicluluĭ lunar. – Ciclu solar e de 18 anĭ, după care anu începe cu aceleașĭ zile. Era creștinească începînd în al zecelea an al cicluluĭ, dacă vreĭ să afli număru cicluluĭ unuĭ an, adaugĭ 9 la anu de care e vorba și împarțĭ suma pin [!] 28.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍCLU (‹ fr., lat.) s. n., s. m. 1. S. n. Succesiune de fenomene, stări etc., care se realizează în evoluția unui proces repetabil, începând de la o anumită situație pînă cînd se revine pentru prima oară la o situație asemănătoare cu cea inițială. ♦ Diagramă care reprezintă o succesiune de fenomene, stări etc. ♦ Durata unui c. (1). 2. S. m. Totalitatea valorilor succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. ◊ C. pe secundă = hertz. 3. S. n. (TEHN.) Lanț complex de stări care se produc într-un interval de timp ce caracterizează evoluția unui anumit proces (ex. c. de pompare, c. de fermentație etc.) ◊ (FIZ.) C. ideal (sau c. Carnot) = c. teoretic reversibil de transformări prin care trece un gaz, format din două izoterme și două adiabate. C. Diesel = c. de funcționare a motorului cu ardere internă. C. Otto = c. de funcționare a motorului în patru timpi cu explozie. C. de histerezis v. histerezis. ♦ (MAT.) Cale închisă într-un graf. ♦ (INFORM.) Grup de instrucțiuni care poate fi executat repetitiv în cadrul unui program. 4. Sn. (GEOL.) C. geotectonic (orogenic) = ansamblul proceselor tectonice ce se succed și determină evoluția unui geosinclinal pînă la transformarea lui în catenă muntoasă. Principalele faze în această evoluție sînt: litogeneza, orogeneza și gliptogeneza. Cele mai cunoscute c.g. sînt: Caledonianul, Hercinicul și Alpinul. C. geochimic = mod de migrație a elementelor chimice în natură în decursul istoriei geologice a Pămîntului, în care acestea revin periodic în formație asemănătoare. Ex. c. g. al carbonului, în care acest element, aflat în plante, trece prin fosilizare în cărbuni, este restituit prin oxidarea atmosferei, de unde este iarăși asimilat de alte plante, pentru a începe un nou c. g. 5. S. n. C. geografic (sau de eroziune) = ansamblu de etape succesive în dezvoltarea reliefului, definit de geograful american W.M. Davis (1899), în care agenții externi acționează diferențiat și ciclic, realizînd aspecte de tinerețe, maturitate și îmbătrînire a reliefului. Există c. specifice fiecărei zone climatice, c. subteran și altele specifice fiecărui agent extern (carstic, glaciar, deșertic etc.). Noțiunea fost ridicată de geograful german H. Baulig (1928) la rang de teorie a geomorfologiei, avînd drept metodă de bază blocdiagramele. C. Bruckner = oscilație cu perioada de c. 35 de ani a principalelor caracteristici ale climei. 6. S. n. (CHIM.) Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 7. S. n. (BIOL.) C. de dezvoltare = ansamblu de fenomene în decursul cărora se realizează dezvoltarea unui organism, începînd cu prima diviziune a oului, continuînd cu maturizarea, reproducerea și terminînd cu moartea. C. biologic = circuit biologic. 8. S. n. (FIZIOL.) C. estral v. estral. C. Krebs v. Krebs. C. menstrual v. menstruație. 9. S. n. C. economic = discontinuitate a evoluției economice care conduce la o alternanță a perioadelor de creștere și depresiune economică. C. de exploatare = indicator care evidențiază dimensiunea perioadei de timp pentru care stocul de marfă, respectiv de materie primă, este acoperit. 10. S. n. Grup de producții (artistice) cu o temă comună. ◊ C. de conferințe = serie de conferințe unite sub o tematică generală comună.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciclu (engl.= cycle) (sedim.), cuplu de termeni litologici cu recurență periodică care reflectă tranziții de la o condiție de sedimentare la alta (ex. gips/ calcit, respectiv, salin/dulcicol). C. este produsul unui proces natural care se manifestă → ciclic. Sin. ritm.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ciclu I. 1. Grup de piese muzicale, concepute ca o lucrare unitară, pe baza unei continuități de idei artistice. În general lucrarea ciclică este executată integral, păstrându-se succesiunea indicată de compozitor. În cazul unor c. mai ample sunt posibile și execuții fragmentare, alegându-se numai unele din piesele componente. În muzica vocală, există c. de lieduri* de obicei bazate pe textele unui singur poet (ex. Frumoasa morăriță și Călătorie de iarnă de Schubert, pe versuri de Müller, Dragoste de poet de Schumann, pe versuri de Heine, Șapte cântece pe versuri de Clément Marot de Enescu etc.) În muzica instr., c. sunt alcătuite fie din piese scurte de același gen (24 Preludii de Chopin), fie din piese cu caracter descriptiv (Ani de pelerinaj de Listz, Oglinzi de Ravel). 2. Termenul se folosește uneori și în legătură cu suita* și cu tipul sonatei* în trei sau patru părți. C. de sonată cuprinde un alllegro* (în formă de sonată), o parte lentă, facultativ un scherzo* sau menuet* și un final (rondo* sau din nou forma de sonată). Forma c. de sonată apare atât în lucrări scrise pentru unul sau două instr. (genul sonatei propriu-zise) cât și în lucrări pentru ansambluri de cameră [triouri (2), cvartete (2), cvintete (2) etc.] sau pentru formații orch. [simfonii*, concerte (2)]. II. 1. Totalitatea lucrărilor de un anumit gen, aparținând aceluiași compozitor (de ex. c. sonatelor, cvartetelor sau simf. de Beethoven). C. pot fi prezentate în concerte publice sau emisiuni radiofonice succesive, păstrându-se în general cronologia. 2. Succesiune de concerte consacrate operei unui compozitor („ciclul Bach”, „ciclul Beethoven”) sau urmărind dezvoltarea unui gen muzical („evoluția simf., concertului” etc.).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Bouma, ciclu ∼ , secvență ∼ , (engl.= Bouma, ~ cycle, ~ sequence) succesiune turbiditică completă, care atunci când este păstrată integral, se caracterizează prin 5 unități faciale (din bază către partea superioară): 1). u. cu granoclasare; 2). u. inf. cu laminație paralelă; 3). u. cu laminație convolută; 4). u. sup. cu laminație paralelă; 5). u. pelitică. C.B. este caracteristic sedimentelor detritice de mare adâncă, iar secvențele sale au o distribuție simetrică în jurul sursei și, progresiv, din ce în ce mai extinsă. C.B. se recunosc și în formațiuni de → fliș.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Milankovič, cicluri ~, (engl. = Milancovic cycles) cicluri orbitale quasi-periodice, generate de efectul însumat al perturbărilor gravitaționale induse de diferite corpuri din Sistemul solar asupra orbitei terestre. În cadrul c.M. sunt cunoscute → precesia echinocțiilor, → oblicitatea eclipticii și → excentricitatea orbitei; au ca efect schim- bări climatice importante.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÍCLI s. m. pl. v. CÍCLU (4). (Fiz.; ieșit din uz la noi; în construcția) Cicli pe secundă = hertzi. – [DEX '96]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink