CICLOTIMIE, ciclotimii, s. f. Stare psihică morbidă în care depresia alternează cu buna dispoziție. – Din fr. cyclothymie.

ciclotimie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr cyclothymie] (Med) Stare psihică morbidă, caracterizată prin alternarea stărilor de bună dispoziție cu cele de depresie.

CICLOTIMIE, ciclotimii, s. f. Stare psihică morbidă în care depresiunea alternează cu buna dispoziție. – Din fr. cyclothymie.

CICLOTIMIE s.f. (Med.) Stare psihică morbidă, caracterizată prin alternarea stărilor de bună dispoziție cu cele de depresiune. [Gen. -iei. / < fr. cyclothymie, cf. gr. kyklos – cerc, thymos – stare de spirit].

CICLOTIMIE s. f. formă ușoară de psihopatie, caracterizată prin alternarea stărilor de euforie cu cele de depresiune. (< fr. cyclothymie)

ciclotimie s. f. (med.) Stare psihică în care depresiunea alternează cu buna dispoziție ◊ „Este dominat de mecanismele «Decorativei» și ale ciclotimiilor lui Viezur.” R.lit. 23 II 84 p. 10 (din fr. cyclothymie; PR 1909; DN3)

CICLOTIMIE ~i f. Boală psihică care se manifestă prin trecerea bruscă și inexplicabilă de la veselie la depresiune. [Art. ciclotimia; G.-D. ciclotimiei; Sil. -mi-e] /<it. cyclothymie

ciclotimie (desp. ci-clo-) s. f., art. ciclotimia, g.-d. art. ciclotimiei; pl. ciclotimii, art. ciclotimiile (desp. -mi-i-)

ciclotimie (ci-clo-) s. f., art. ciclotimia, g.-d. art. ciclotimiei; pl. ciclotimii, art. ciclotimiile

ciclotimie s. f. (sil. -clo-), art. ciclotimia, g.-d. art. ciclotimiei; pl. ciclotimii, art. ciclotimiile

CICLO- „cerc, ciclu, perioadă, ochi, orbită”. ◊ gr. kyklos „cerc, glob ocular” > fr. cyclo-, engl. id., it. ciclo- > rom. ciclo-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (individ) care prezintă ciclocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală, constînd în lipsa totală sau parțială a organelor olfactive și în situarea ochilor, rudimentari și uniți, într-o singură orbită; ~coriză (v. -coriză), s. f., diviziune a organului axial vegetal într-un mănunchi de axe secundare; ~ergometru (v. ergo-, v. -metru₁), s. n., aparat medical care permite calcularea lucrului mecanic efectuat de un subiect într-o perioadă de timp; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze ovale; ~forie (v. -forie), s. f., heteroforie în sens de torsiune; ~frenie (v. -frenie), s. f., tulburare psihică cu caracter reversibil și periodic, de tip afectiv; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre tulpină) care crește în cercuri concentrice; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitatea fenomenelor meteorologice care conduc la o depresiune atmosferică; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă reprezentînd evoluția unui proces, format din operații care se repetă în cicluri succesive; ~id (v. -id), adj., 1. Asemănător unui cerc. 2. Care este dispus în cerc sau în verticile concentrice; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană descrisă de un punct dat al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă; ~liză (v. -liză), s. f., totalitatea fenomenelor care însoțesc slăbirea și dispariția depresiunilor atmosferice; ~mastopatie (v. masto-, v. -patie), s. f., sindrom periodic, caracterizat prin tumefacția dureroasă a sînilor; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., tehnică a măsurării unui cerc; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea cercurilor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., totalitatea modificărilor morfologice pe care le suferă un organism în cursul dezvoltării sale ontogenetice; ~nastie (v. -nastie), s. f., capacitatea plantelor urcătoare de a se cățăra prin mișcări de răsucire în jurul suportului; ~pareză (v. -pareză), s. f., paralizie a mușchiului ciliar al ochiului; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a acomodării globului ocular; ~pter (v. -pter), adj., (despre pești) cu înotătoarele dispuse în cerc; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se măsoară cîmpul vizual; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare convulsivă de acomodare a ochiului; ~sperme (v. -sperm), s. f. pl., plante la care embrionul este spiralizat în interiorul seminței; ~steg (v. -steg), adj., (despre cochilii) care are cămăruțele înrulate în cercuri concentrice; ~stomi (v. -stom), s. m. pl., clasă de vertebrate acvatice inferioare, cu corpul pisciform, lipsite de maxilare și cu gura rotundă; ~timie (v. -timie), s. f., stare psihică morbidă, care se caracterizează prin alternarea stărilor de bună dispoziție cu cele de depresiune; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical întrebuințat în ciclotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a mușchiului ciliar; ~trop (v. -trop), adj., s. n., (agent, medicament) care influențează desfășurarea ciclului menstrual.