CICLAMĂ, ciclame, s. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de rinichi, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe (Cyclamen europaeum). [Pr. și: si-] – Din it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.

ciclamă sf [At: DA / Pl: ~me / E: lat cyclamen] (Bot) Floarea de grădină (Cyclamen europaeum), din familia primulaceelor, cu frunze în formă de inimă, verzi pe față și roșii pe dos și cu flori albe, roz-mov sau roșii.

CICLAMĂ, ciclame, s. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de rinichi, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe (Cyclamen europaeum). – Din it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.

CICLAMĂ, ciclame, s. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de inimă, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe (Cyclamen europaeum).

CICLAMĂ s.f. Plantă decorativă cu frunze în formă de inimă și cu flori roșii sau albe. [Cf. fr. cyclamen].

CICLAMĂ s. f. plantă erbacee decorativă cu frunze în formă de inimă și flori mov, roșii sau albe. (< fr. cyclamen)

CICLAMĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cu frunze dispuse în rozetă, cultivată pentru florile ei divers colorate și plăcut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. ciclamei] /<it. ciclamino, fr. cyclamen

țiclamen^[1] sn vz ciclamă

!ciclamă (desp. ci-cla-) s. f., g.-d. art. ciclamei; pl. ciclame

!ciclamă [ci pron. si/ci] (ci-cla-) s. f., g.-d. art. ciclamei; pl. ciclame

ciclamă s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. ciclamei; pl. ciclame

CYCLAMEN L., CICLAMEN, fam. Primulaceae. Gen originar din sudul Europei și Asia, cca 16 specii (la care se adaugă numeroase subspecii avînd diferite forme, culori și grade de precocitate), erbacee, vivace, cu tuberculi cărnoși, tari. Frunze lung-pețiolate, reniforme, de culoare pestriță. Flori (laciniile corolei reflecte, acute înainte de tub, iar lamina corolei și caliciul 5-fidate) albe, roz, purpurii, roșii-aprins, roșii etc. Speciile de seră înfloresc în oct.-mart., iar celelalte primăvara și vara.

Cyclamen cilicium Boiss. et Heldr. Specie ce înflorește toamna. Flori roz-pal cu o pată roșie, proeminentă, la baza fiecărei petale, parfumată. Fiecare tubercul poartă un număr însemnat de flori. Frunze rotunde cu pete argintii neregulate, ușor-dințate pe margini, care ajjar după ce prima floare s-a deschis. Este recomandată pentru grădini și alpineturi, poziție însorită.

Cyclamen coum Mill. (syn. C. orbiculatum Mill.). Specie care. înflorește primăvara. Flori mici, albe sau roz-carmin-roșii, pe pedunculi de10 cm înălțime. Frunze marmorate, plane, mari, pețiolate, cordiforme, pe sol.

Cyclamen europaeum L. Specie ce înflorește vara-toamna. Flori mari, roz, roșii, carmin, parfumate, pedunculate (10-15 cm lungime și glandulos-păros) solitare, caliciul mic, campanulat cu 5 sepale lat-ovate, ascuțite, corola cu 5 petale oblong-spatulate, recurbate, 5 stamine. Frunze radicale, cu pețiol lung, glandulos-păros, crenate și subrotund-cordate, pe partea superioară alb-marmorate, pe cea inferioară purpurii, pornesc dintr-un tubercul subteran, rotund (emite rădăcini de pe partea inferioară). Fruct, capsulă sferică, dehiscent prin 5 valve, glandulos-păros. Se folosesc în grădini, însă, în iernile prea reci, tuberculii trebuiesc protejați. Plantă perenă, mică, erbacee.

Cyclamen neapolitanum Ten. (syn. C. hederifolium Ait.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori albe sau roz, solitare (apar înaintea frunzelor), cu pedunculi lungi. Petalele corolei oblong-spatulate și auriculate la bază, caliciul campanulat cu 5 sepale acuminate, 5 stamine. Fruct, capsulă rotundă. Frunze lung-pețiolate, inegal-crenate, cordiforme, ovate, cu zone albe pe margine. Tubercul mare, rotund, puțin turtit, emite rădăcini de pe toată suprafața sa. Suportă bine umbra.

Cyclamen persicum Mill. (syn. C. latifolium Sibth. et Smith; C. aleppicum Fisch.; C. punicum Pomel). Se presupune că această specie este punctul de plecare al ciclamenului din cultură. Tulpina este un tubercul subteran, la început rotund, iar pe măsură ce înaintează în creștere, capătă o formă sferic-turtită, protejat la exterior de o epidermă brun-roșcată. Rădăcina fibroasă pornește din partea inferioară a tuberculului și anume, din mijlocul acestuia. Consistența rădăcinilor este semicărnoasă, ajungînd la 20-25 cm lungime. Frunza simplă, ovată (cca 11 cm diametru), invers-cordată, sprijinită pe un pețiol cilindric de culoare roz, roșie-brună, ce pornește direct din tubercul, cu marginea netedă sau puțin crestată, pe partea superioară verzi-închis cu desene marmorate, albicios-strălucitoare, iar pe cea inferioară verzi-deschis, violete sau brune, fără aspect marmorat. Flori (petale netede sau puternic ondulate la forma rococo, unicolore sau bicolore – alb cu roșu, roz cu roșu, roșu cu violet, mov etc., concrescute într-o corolă ale cărei vîrfuri sînt îndoite și răsfrînte, androceu format din 5-7 stamine prinse cu un filament scurt, pistil puțin ieșit deasupra staminelor, ușurînd astfel polenizarea artificială), cu pedunculi mai lungi decît frunza. Fructul este o capsulă care, la maturitate, se deschide pe 4 linii, conține numeroase semințe de diferite forme și mărimi, colorate în brun-roșcat. Plantă perenă, cultivată obișnuit ca anuală (Pl. 26, fig. 153).