cicili vtr [At: SBIERA, P. 63/28 / V: cili / Pzi: ~lesc / E: ns cf cicea²] (Buc) 1-2 A (se) dichisi. 3-4 A (se) lustrui. 5-6 A (se) împodobi.

* CICILI (-ilesc) vb. tr. Bucov. A găti frumos, a dichisi : ia vătrariul acela și-l spală frumos, îl cicilește (VOR.).

cili v vz cicili

CICILI vb. (Tțans. SV) A lustrui, a dichisi. Din măduha în ea băgată, Facă-și, carii capu cicilesc, Pomadă și sopon de Anglia. OG, 390. Etimologie: cf. cicea.

cicili, cicilesc, vb. IV (reg.) 1. a dichisi, a lustrui. 2. (refl.) a se găti, a se împodobi, a se dichisi.