Ciceu n. oraș în Ardeal, stăpânit odinioară de Domnii Moldovei.

CICEU, veche cetate în Transilvania, construită între 1203 și 1304. Împreună cu terit. înconjurător, a constituit din 1489 un apanaj al domnilor Moldovei; cu toate că cetatea a fost dărîmată în 1544 din ordinul reginei Isabela, domeniul ei feudal a rămas în stăpînirea domnilor Moldovei pînă în vremea lui Alexandru Lăpușneanu; încorporat ulterior domeniului cetății Gherla. Ruinele cetății se află lîngă com. Ciceu-Giurlești (jud. Bistrița-Năsăud).

CICEU-GIURGEȘTI, com. în jud. Bistrița-Năsăud; 4.853 loc. (1991). Pe Măgura Ciceului se află ruinele cetății Ciceu.