CICERÓNE, ciceroni, s. m. Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. – Din it. cicerone, fr. cicérone.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CICERÓNE ~i m. Persoană care însoțește pe cineva (vizitatori, turiști, călători etc.) și dă explicații necesare; ghid; călăuză. /<it. cicerone, fr. cicérone
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CICERÓNE s.m. Călăuză care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. pentru a-i conduce, pentru a le da explicații etc. [< it. cicerone, fr. cicérone].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CICERÓNE s. m. călăuză, ghid care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. (< it. cicerone, fr. cicérone)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CICERÓNE s. v. călăuză, ghid, îndrumător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciceróne (călăuză) s. m., art. cicerónele; pl. ciceróni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ciceróne m. (it. cicerone, d. lat. Cicero, -ónis, celebru orator). Acela care te conduce într-un oraș orĭ în alt loc necunoscut ție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink