CICATRIZÁT, -Ă, cicatrizați, -te, adj. (Despre răni) Vindecat, închis. – V. cicatriza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CICATRIZÁT adj. (MED.) închis, vindecat. (Rană ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CICATRIZÁ, pers. 3 cicatrizează, vb. I. Refl. (Despre plăgi) A se vindeca, a se închide lăsând o cicatrice. – Din fr. cicatriser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CICATRIZÁ ~éz tranz. A face să se cicatrizeze. /<fr. cicatriser, lat. cicatrizare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CICATRIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre răni) A se strânge la loc, formând o cicatrice. 2) fig. (despre dureri sufletești) A înceta să se mai manifesteze. /<fr. se cicatriser, lat. cicatrizare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CICATRIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) vindeca lăsând o cicatrice. ♦ refl. (Fig.) A se calma, a se liniști, a uita. [< fr. cicatriser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CICATRIZÁ vb. tr., refl. a (se) vindeca lăsând o cicatrice. (< fr. cicatriser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CICATRIZÁ vb. (MED.) a se închide, a se vindeca. (Rana s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cicatrizá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 3 sg. și pl. cicatrizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cicatrizéz v. tr. (fr. cicatriser, mlat. cicatrizare, cl. cicatríco, -áre). Forostesc, închid o rană prin vindecare. V. refl. Rănile s´aŭ cicatrizat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink