6 definiții pentru cicală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cicală smf [At: BĂRAC, ap. TDRG / Pl: ~le / E: nct] 1 Persoană cicălitoare și certăreață. 2 Flecar.
CICALĂ, cicale, s. f. (Rar) Persoană cicălitoare. Din fire Văd bine că ai gîndid ca să mă scoți acum... Cumetre îndestule te-așteaptă însă-n drum... Cu dînsele la ceartă, apucă-te, cicală, Sau nu mai scapi de mine! MACEDONSKI, O. II 163.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CICALĂ, cicale, s. f. (Rar) Persoană cicălitoare. – Comp. it. cicala.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CICALĂ ~e f. Persoană căreia îi place să cicălească; om cicălitor. /cf. it. cicalo
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cicală m. cui nu-i mai tace gura, care supără mereu cu vorba. [Cf. it. CICALA, greiere].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cicálă f., pl. e (d. cicălesc saŭ indirect d. it. cicála, greĭer și om flecar). Persoană cicălitoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cicală, cicalesubstantiv feminin
- 1. Persoană cicălitoare. DLRLC
- Din fire Văd bine că ai gîndul ca să mă scoți acum... Cumetre îndestule te-așteaptă însă-n drum... Cu dînsele la ceartă, apucă-te, cicală, Sau nu mai scapi de mine! MACEDONSKI, O. II 163. DLRLC
-
etimologie:
- cicala DLRM