CIANOZÁ, cianozez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină cianotic. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanoser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANOZÁ vb. I. tr., refl. A produce cianoză, a fi atins de cianoză. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanoser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANOZÁ vb. tr., refl. a deveni, a face să devină cianotic. (< fr. cyanoser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cianozá vb. (sil. ci-a-), ind. prez. 3 sg. cianozeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÓZĂ s. f. (Med.) Colorație albastră-vineție a pielii și a mucoaselor din cauza unei insuficiente oxigenări a sângelui. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanose.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÓZĂ f. Colorație albastră a pielii sau a mucoaselor, apărută la unele boli cardiace sau pulmonare, datorită insuficienței de oxigen în sânge. [Sil. ci-a-] /<fr. cyanose
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÓZĂ s.f. Colorare în albastru a pielii, provocată de scăderea concentrației oxigenului din sânge. [< fr. cyanose, cf. gr. kyanos – albastru].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÓZĂ¹ s. f. colorare în albastru a pielii sau a mucoaselor. (< fr. cyanose)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

-CIANÓZĂ² elem. cian²(o)-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÓZĂ s. (MED.) maladie albastră.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cianóză s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianózei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CIANÓZĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. kyanos „albastru-închis”) s. f. Colorație albastră-vineție a pielii și mucoaselor determinată, în principal, de lipsa oxigenului din sînge. Cauzele c. pot fi tulburări de circulație, insuficiență cardiacă sau pulmonară, persistența circulației interatriale, prezența unor hemoglobine anormale etc.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink