CIANOFICEE, cianoficee, s. f. (La pl.) Clasă de alge albastre, microscopice; (și la sg.) algă din această clasă. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanophycée.

cianoficee sf [At: DEX² / P: ci-a~ / E: fr cyanophycées] 1 (Lpl) Clasă de alge albastre, microscopice, înrudite cu bacteriile și răspândite în ape dulci, în bălți și în locuri umede. 2 (Lsg) Plasă din această clasă.

CIANOFICEE, cianoficee, s. f. (La pl.) Clasă de alge albastre, microscopice; (și la sg.) algă din această clasă. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanophycées.

CIANOFICEE s.f. pl. (Bot.) Clasă de alge albastre microscopice înrudite cu bacteriile și răspîndite în ape dulci, în bălți și în locuri umede; (la sg.) plantă din această clasă. [Pron. ci-a-... -ce-e, sg. invar. / < fr. cyanophycées].

CIANOFICEE s. f. pl. clasă de alge albastre, microscopice, înrudite cu bacteriile, în ape dulci, bălți și locuri umede. (< fr. cyanophycées)

cianoficee (desp. ci-a-) s. f., art. cianoficeea, g.-d. art. cianoficeei; pl. cianoficee

cianoficee (ci-a-) s. f., art. cianoficeea, g.-d. art. cianoficeei; pl. cianoficee

cianoficee s. f., pl. (sil. ci-a-) cianoficee

CIANOFICEE s. pl. v. alge albastre.

CIANO- „albastru, violet”. ◊ gr. kyanos „albastru-închis” > fr. cyano-, engl. id., it. ciano- > rom. ciano-. □ ~cist (v. -cist), s. n., 1. Celulă cu granule de clorofilă și amidon, care se colorează în albastru. 2. Masă de antocian, cuprinsă într-o membrană celulară; ~dermie (v. -dermie), s. f., colorare în albastru a pielii; sin. cianopatie; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clasă de alge albastre, microscopice; ~fil (v. -fil₁), adj., care are afinitate pentru coloranți albaștri sau verzi; ~filă (v. -fil₂), s. f., clorofilă aproape pură, fără pigmenți de xantofilă; ~fite (v. -fit), s. f. pl., alge albastre; ~gen (v. -gen₁), s. n., gaz incolor, otrăvitor, lacrimogen și cu miros de migdale amare; ~genetic (v. -genetic), adj., care produce cianogen sau acid hidrocianic; ~geneză (v. -geneză), s. f., elaborarea cianogenului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea gradului de intensitate a culorii albastre; ~patie (v. -patie), s. f., cianodermie*; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul celular sferic, impregnat cu antocian; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de reproducere fotografică a unor desene tehnice, executate pe hîrtie de calc.

CIANOFICÉE (< fr. {i}; {s} gr. kyanos „albastru-închis” + phykos „algă”) s. f. pl. Clasă de alge albastre, microscopice, unicelulare sau pluricelulare, care conțin în protoplasmă, alături de clorofilă, un pigment albastru (ficocianină); răspîndite în ape dulci, în bălți și pe uscat, în locuri umede; cunoscute din Precambrian prin produsele activității lor vitale, în general concrețiuni calcaroase discoidale (Cyanophyta).