CIÁN s. n. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pr.: ci-an.] – Din fr. cyan. Cf. germ. Z y a n.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CIÁN n. chim. Gaz incolor, foarte toxic, lacrimogen, cu miros de migdale amare, întrebuințat în sinteza organică. [Sil. ci-an] /<fr. cyan, germ. Cyan
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIAN- v. ciano-.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIÁN s.n. Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pron. ci-an. / < germ. Cyan].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIÁN¹ s. n. gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare și acțiune lacrimogenă, din carbon și azot; cianogen. (< fr. cyan, germ. Cyan, Zien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CIAN²(O)-, -CIÁN, -CIANÓZĂ elem. „albastru, violet”. (< fr. cyan/o/-, -cyane, -cyanose, cf. gr. kyanos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CIÁN s. (CHIM.) cianogen, dician. (~ul este un gaz incolor și toxic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cian s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CIAN KAI-ȘI v. Jiang Jieshi.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink