chițorlan sm [At: DA ms / V: ~țur~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Chițoran (Sorex vulgaris). 2 Cârtiță (Talpa luripaca).

chițurlan sm vz chițorlan

CHIȚORAN s.m. (ȚR) 1: Șoarece de cîmp. Chițoranul și hameleon și nevâstuica și șopÎrla și șomÎcul. BIBLIA (1688).. 2. Cîrtiță. B: Krotĭ. Chițoran. LEX. 1683, 28^r. Poți să aseameni minciuna pre chițoran. FL, D 1700, 51^v. // C: Poți să aseameni minciuna pre chițoran, carele n-are ochi si pururea merge dedesuptul pămîntului. FL. D 1764, 34v. Etimologie necunoscută. Cf. g u z i u, sobol (2). șomîc (3).

chițorán, chițorlán și mitorlán m. (cp. cu chiț-can și sufixu -oran, -orlan). Vest. Cîrtiță. Guzgan de cîmp, popondoc. – În Tulcea ñițoran, popondoc.

cîrtiță f., pl. e (bg. kŭrtica, sîrb. krtica d. vsl. krŭtŭ. D. rom. vine ung. kertica). Un fel de guzgan insectivor (numit și chițorlan și sobol), cu păru negru, cu ochiĭ puțin dezvoltațĭ și care trăĭește supt pămînt scormolindu-l și făcînd moșoroaĭe (talpa europaea). O boală manifestată pin nodurĭ supt pele. (Poporu crede c’o capețĭ dacă stricĭ moșoroaĭele de cîrtiță). V. cățelu (pămîntuluĭ), popondoc, șomîc.