chiuz, chiúzuri, s.n. (înv.) curea, verigă pentru legarea hădăragului (lemnul gros mobil) cu dârjeaua îmblăciului (bătătorului) cu care se bătea grâul, fasolea și mazărea.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chiúz (-zuri), s. n. – Curea care susține spata de bătut inul. – Var. tiuz(ă). Mag. köz (DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink