O definiție pentru chiurlui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

a chiurlui vb., ind. prez. 1 sg. chiurluiesc

Intrare: chiurlui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiurlui
  • chiurluire
  • chiurluit
  • chiurluitu‑
  • chiurluind
  • chiurluindu‑
singular plural
  • chiurluiește
  • chiurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiurluiesc
(să)
  • chiurluiesc
  • chiurluiam
  • chiurluii
  • chiurluisem
a II-a (tu)
  • chiurluiești
(să)
  • chiurluiești
  • chiurluiai
  • chiurluiși
  • chiurluiseși
a III-a (el, ea)
  • chiurluiește
(să)
  • chiurluiască
  • chiurluia
  • chiurlui
  • chiurluise
plural I (noi)
  • chiurluim
(să)
  • chiurluim
  • chiurluiam
  • chiurluirăm
  • chiurluiserăm
  • chiurluisem
a II-a (voi)
  • chiurluiți
(să)
  • chiurluiți
  • chiurluiați
  • chiurluirăți
  • chiurluiserăți
  • chiurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • chiurluiesc
(să)
  • chiurluiască
  • chiurluiau
  • chiurlui
  • chiurluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)