opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIURETĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, cu margini tăioase, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette.

chiuretă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr curette] Instrument chirurgical de forma unei linguri, folosit la chiuretaj.

CHIURETĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette.

CHIURETĂ, chiurete. s. f. Instrument chirurgical folosit în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie. – Pronunțat: chiu-.

CHIURETĂ s.f. Instrument chirurgical folosit în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. [< fr. curette].

CHIURETĂ s. f. instrument chirurgical în formă de lingură tăioasă, în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. (< fr. curette)

CHIURETĂ ~e f. Instrument chirurgical folosit la chiuretaj. /<fr. curette

CHIURETA, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

CHIURETA, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

chiureta vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr cureter] 1 A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase bolnave. 2 A face să avorteze prin mijloace chirurgicale.

CHIURETA vb. I. tr. A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase, (spec.) a uterului. [Pron. chiu-re-. / < fr. cureter].

CHIURETA vb. tr. a curăța cu chiureta suprafața unei mucoase. (< fr. cureter)

A CHIURETA ~ez tranz. (formații sau țesuturi organice) A îndepărta cu ajutorul chiuretei în scop diagnostic sau terapeutic. /<fr. cureter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chiuretă (desp. chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretei; pl. chiurete

chiuretă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretei; pl. chiurete

chiuretă s. f. (sil. chiu-), pl. chiurete

chiuretă (3 sil.)

chiureta (a ~) (desp. chiu-) vb., ind. prez. 1 sg. chiuretez, 3 chiuretează; conj. prez. 1 sg. să chiuretez, 3 să chiureteze

chiureta (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiuretează

chiureta vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. chiuretez, 3 sg. și pl. chiuretează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIURETA vb. (MED.) a racla.

CHIURETA vb. (MED.) a racla.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chiureta, chiurettez v. t. (intl.) a jefui (pe cineva) de toate bunurile.

Intrare: chiuretă
chiuretă substantiv feminin
  • silabație: chiu-re-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiuretă
  • chiureta
plural
  • chiurete
  • chiuretele
genitiv-dativ singular
  • chiurete
  • chiuretei
plural
  • chiurete
  • chiuretelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: chiureta
  • silabație: chiu-re-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiureta
  • chiuretare
  • chiuretat
  • chiuretatu‑
  • chiuretând
  • chiuretându‑
 singular plural
  • chiuretează
  • chiuretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiuretez
 (să)
  • chiuretez
  • chiuretam
  • chiuretai
  • chiuretasem
a II-a (tu)
  • chiuretezi
 (să)
  • chiuretezi
  • chiuretai
  • chiuretași
  • chiuretaseși
a III-a (el, ea)
  • chiuretează
 (să)
  • chiureteze
  • chiureta
  • chiuretă
  • chiuretase
plural I (noi)
  • chiuretăm
 (să)
  • chiuretăm
  • chiuretam
  • chiuretarăm
  • chiuretaserăm
  • chiuretasem
a II-a (voi)
  • chiuretați
 (să)
  • chiuretați
  • chiuretați
  • chiuretarăți
  • chiuretaserăți
  • chiuretaseți
a III-a (ei, ele)
  • chiuretează
 (să)
  • chiureteze
  • chiuretau
  • chiuretară
  • chiuretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiuretă, chiuretesubstantiv feminin

  • 1. Instrument chirurgical de forma unei linguri, cu margini tăioase, folosit la chiuretaj. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

chiureta, chiuretezverb

  • 1. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: racla
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.