2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiurcui vt [At: PAMFILE, D.124 / Pzi: ~esc / E: chiurcă] (Reg) A lustrui cu chiurca.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chiurcui, chiurcuiesc, vb. IV (înv.) a lustrui cu chiurca (v.) zăbala calului (la cavalerie).

Intrare: chiurcuire
chiurcuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiurcuire
  • chiurcuirea
plural
  • chiurcuiri
  • chiurcuirile
genitiv-dativ singular
  • chiurcuiri
  • chiurcuirii
plural
  • chiurcuiri
  • chiurcuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiurcui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiurcui
  • chiurcuire
  • chiurcuit
  • chiurcuitu‑
  • chiurcuind
  • chiurcuindu‑
singular plural
  • chiurcuiește
  • chiurcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiurcuiesc
(să)
  • chiurcuiesc
  • chiurcuiam
  • chiurcuii
  • chiurcuisem
a II-a (tu)
  • chiurcuiești
(să)
  • chiurcuiești
  • chiurcuiai
  • chiurcuiși
  • chiurcuiseși
a III-a (el, ea)
  • chiurcuiește
(să)
  • chiurcuiască
  • chiurcuia
  • chiurcui
  • chiurcuise
plural I (noi)
  • chiurcuim
(să)
  • chiurcuim
  • chiurcuiam
  • chiurcuirăm
  • chiurcuiserăm
  • chiurcuisem
a II-a (voi)
  • chiurcuiți
(să)
  • chiurcuiți
  • chiurcuiați
  • chiurcuirăți
  • chiurcuiserăți
  • chiurcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chiurcuiesc
(să)
  • chiurcuiască
  • chiurcuiau
  • chiurcui
  • chiurcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)