2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIULANGIU, -IE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.
chiulangiu, ~ie smf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: tc külahğy] (Fam) Persoană care în mod sistematic chiulește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIULANGIU, -IE, chiulangii, s. m. și f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. și: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chiulangie s. f., art. chiulangia, g.-d. art. chiulangiei; pl. chiulangii, art. chiulangiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chiulangiu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangie; pl. m. și f. chiulangii, art. m. chiulangiii (desp. -gi-ii), f. chiulangiile (desp. -gi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!chiulangiu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangie; pl. m. și f. chiulangii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
chiulangiu, -oaică, chiulangii, -oaice s. m., s. f. 1. (șc.) elev care absentează nemotivat de la cursuri 2. (peior.) persoană care se sustrage în mod sistematic de la îndeplinirea unor obligații
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
chiulangiu, chiulangiisubstantiv masculin chiulangiu, chiulangieadjectiv chiulangie, chiulangiisubstantiv feminin
- 1. (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- Chiul + sufix -angiu. DEX '98 DEX '09
- külâhçi DEX '98 DEX '09