3 intrări
26 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIUL, chiuluri, s. n. (Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; p. ext. înșelătorie. ◊ Loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-și ține cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul.
CHIUL, chiuluri, s. n. (Fam.) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; p. ext. înșelătorie. ◊ Loc. vb. A trage chiulul = a) a chiuli; b) a nu-și ține cuvântul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva). – Din fr. [tirer au] cul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
chiul sn [At: CARAGIALE, M. 69 / Pl: ~uri / E: ns cf tc külah] 1 (Înv) Subterfugiu. 2 (Fam) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații. 3 (Fam; îlv) A trage ~ul (rar, un ~) A înșela. 4 (îal) A chiuli (1). 5 (Fam; îe) A trage ~ul A nu-și ține cuvântul dat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIUL, chiuluri, s. n. (Familiar) Absentare nemotivată, sustragere, lipsă nemotivată de la o datorie, de la o obligație etc., din lene, comoditate sau neglijență; p. ext. înșelătorie. Doftorașul plictisit... se hotărî să recurgă la un subterfugiu, la aceea ce... în argoul studențesc se numește un chiul. CARAGIALE, O. II93. ◊ Expr. A trage chiulul = a) a lipsi (de la muncă) fără motiv serios; b) a nu-și ține cuvîntul dat. A-i trage (cuiva) chiulul = a-i juca (cuiva) o festă, a trage (pe cineva) pe sfoară, a păcăli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIUL ~uri n. pop. Sustragere nemotivată de la muncă. ◊ A trage ~ul a lipsi nemotivat de la lucru. A-i trage cuiva ~ul a-i juca cuiva festa; a păcăli pe cineva. /<fr. cul
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chiul n. numai în locuțiunea a trage cuiva chiulul, a-i juca o festă. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chĭul n., pl. urĭ (var. din chĭulaf). Fam. A trage chĭulu, a trage chĭulurĭ, a înșela, a păcăli (de ex. neplătind o datorie).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHIU s. n. 1. Strigăt de bucurie. 2. (În expr.) Chiu și vai = suferință, durere; fig. sărăcie, mizerie. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multe eforturi. – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHIU s. n. 1. Strigăt de bucurie. 2. (În expr.) Chiu și vai = suferință, durere; fig. sărăcie, mizerie. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multe eforturi. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
chiu [At: ALECSANDRI, T. I, 81 / E: fo] 1 i Strigăt (de bucurie, de durere). 2 sn (Pfm; îlav) Cu ~, cu vai sau cu (mare) ~ și vai, sau (nob) cu vai, cu ~ Cu mare greutate. 3 sn (Pfm; îs) ~ și vai Suferință. 4 sn (Fig; pfm; îas) Sărăcie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIU s. n. 1. (Numai în expr.) Chiu și Vai = chin, suferință, durere; fig. sărăcie, mizerie, lipsă. Logofete, brînză-n cui, lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări. CREANGĂ, A. 12. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare necaz, după multă osteneală. Cu chiu, cu vai ajungem la Brădiceni, unde ne adăpostim sub umbrarul unei cîrciumi. VLAHUȚĂ, O. A. II 130. Și așa, cu chiu, cu vai, ajunse la curtea boierească. ISPIRESCU, L. 179. 2. Strigăt prelung de bucurie; chiot. Zoresc însutit, înmiit, Zeci de mii ca Ionuț sau Culai, În iureș năprasnic, cu chiu și alai, Pînă ce-or împlini cît mai au de-mplinit. DEȘLIU, G. 27. În ograda unde hora își sălta năvalnic chiul, Brotăcei cu gușa verde își orăcăie pustiul. GOGA, C. P. 36. A fost atîta chiu și cînt, Cum nu s-a pomenit cuvînt. COȘBUC, P. I 58. Să rîdem dar, viteaz răsad, Să fie-un hohotit și-un chiu Din ceruri pînă-n iad! COȘBUC, P. I 257. Accentuat pe prima parte a diftongului. Accentuat pe prima parte a diftongului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIU n.: Cu ~, cu vai cu mare greutate. [Monosilabic] /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chiu n. strigăt pătrunzător (exclamare de veselie): chiu și vivat fericit! AL.; cu chiu cu vai, cu multă greutate. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiŭ interj. de veselie și de durere. Cu chiŭ și vaĭ saŭ cu chiŭ, cu vaĭ, cu multă greutate, cu multe suferințe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chiul s. n., pl. chiuluri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chiul (fam.) s. n., pl. chiuluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chiul s. n., pl. chiuluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chiu [pron. k’iŭ] s. n., art. chiul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+chiu (cu ~, cu vai)/cu chiu și vai (cu mare greutate) [chiu pron. k’iŭ] loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chiu [pron. chiŭ] s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chiu s. n. [pron. chiü]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CHIU s. v. chiot.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CHIU s. chiot, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură strigăt, țipăt (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chiu interj. – 1. Exprimă bucuria și entuziasmul; ovație. – 2. Exprimă durerea: vai! – 3. (S. n.) Durere, chin, suferință. Creație spontană. – Der. chiui, vb. (a striga; a răcni; a chema în gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitură); chiot, s. n. (strigăt, țipăt), der. de la vb. cu suf. -ot, ca sgomot, chicot (după DAR der. direct de la interj.); chioti (var. chihoti), v.b. (a striga, a țipa; a cînta foarte tare); chiuială, s. f. (strigăt); chiuit, s. n. (strigăt); chiuitură, s. f. (strigăt; compoziție cu caracter de epigramă care se recită de obicei în timpul jocului popular); chiuitor, adj. (care chiuie). Nu se vede legătura pe care încearcă să o stabilească Pascu, Lat., 257, între aceste cuvinte și lat. pῑpῑre.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Chiul v. Evdochim II 4.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
chiul, chiuluri s. n. 1. sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații / unei îndatoriri. 2. absență nemotivată de la școală, de la facultate sau de la serviciu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a trage chiulul / la fit expr. a lipsi de la școală sau de la serviciu; a se eschiva de la îndeplinirea unor sarcini.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cu chiu, cu vai expr. cu greu, cu mari eforturi.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: chiŭ
substantiv neutru (N57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chiul, chiulurisubstantiv neutru
- 1. Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Înșelătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înșelătorie
- Doftorașul plictisit... se hotărî să recurgă la un subterfugiu, la aceea ce... în argoul studențesc se numește un chiul. CARAGIALE, O. II93. DLRLC
-
- A trage chiulul = chiuli. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chiuli
- A trage chiulul = a nu-și ține cuvântul dat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- [tirer au] cul DEX '09 DEX '98
chiusubstantiv neutru
- 1. Strigăt de bucurie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chiot
- Zoresc însutit, înmiit, Zeci de mii ca Ionuț sau Culai, În iureș năprasnic, cu chiu și alai, Pînă ce-or împlini cît mai au de-mplinit. DEȘLIU, G. 27. DLRLC
- În ograda unde hora își sălta năvalnic chiul, Brotăcei cu gușa verde își orăcăie pustiul. GOGA, C. P. 36. DLRLC
- A fost atîta chiu și cînt, Cum nu s-a pomenit cuvînt. COȘBUC, P. I 58. DLRLC
- Să rîdem dar, viteaz răsad, Să fie-un hohotit și-un chiu Din ceruri pînă-n iad! COȘBUC, P. I 257. DLRLC
-
-
-
- Logofete, brînză-n cui, lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări. CREANGĂ, A. 12. DLRLC
-
-
- Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multe eforturi. DEX '09 DLRLC
- Cu chiu, cu vai ajungem la Brădiceni, unde ne adăpostim sub umbrarul unei cîrciumi. VLAHUȚĂ, O. A. II 130. DLRLC
- Și așa, cu chiu, cu vai, ajunse la curtea boierească. ISPIRESCU, L. 179. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09