CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIUÍT s. 1. v. chiot. 2. v. strigătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chiuít s. n. (sil. chi-u-), pl. chiuíturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-) – Chiu + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CHIUÍ chíui intranz. (despre oameni) 1) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie); a hăuli; a chioti. 2) A declama chiuituri în timpul dansului; a striga. [Sil. chi-u-] /Din chiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIUÍ vb. a chioti, a hăuli, a striga, a țipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. și Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului, la horă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chiuí vb. (sil. chi-u-i), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í, v. intr. (d. chiŭ). Strig de bucurie. – Rar și chiuli (vest).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink