20 de definiții pentru chiup

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas mare de lut ars, în formă de amforă, folosit pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp.

chiup sn [At: NEGRUZZI, S. III, 56/21 / V: sf chip, chiub / Pl: ~uri / E: tc küp, srb çup, çupa] (Reg) Amforă de lut, de lemn sau de metal în care se păstrează uleiul, măslinele, murăturile, untura etc.

CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas de lut ars, de mare capacitate, în formă de amforă, întrebuințat pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp.

CHIUP, chiupuri, s. n. (Regional) Vas mare de lut, de metal, de lemn etc., de forma unei amfore, întrebuințat pentru a păstra untdelemn, murături etc. Mă socoteam să iau într-o noapte chiupul cu gas. CAMILAR, N. II 114. O rupse d-a fuga și se ascunse într-un chiup de aramă. ISPIRESCU, U. 40.

CHIUP ~uri n. Vas mare de lut, cu două torți, în care se păstrează alimente (miere, untură etc.). /<turc. küp

chiup n. V. chiub: un chiup de aramă ISP.

chĭup n., pl. urĭ (turc. küp, d. ar. kĭub, chĭup, care vine d. lat. cupa, cadă; alb. kĭüp, bg. kĭup. V. cupă, cofă). Est. Vas mare de lut cu doŭă toarte care servește la ținut apă ș. a. – În Munt. chĭub. V. borcan, gavanos.

chiub (chiup) n. borcan: zece chiuburi tot cu galbeni PANN. [Turc. KIUB (KIUP)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chiup (reg.) s. n., pl. chiupuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chiup (chiupuri), s. n. – vas, cupă. – Var. (înv.) chiub, (rar) chiupă. Mr. chiupe, megl. chiup. Tc. küp (Cihac, II, 564; Șeineanu, II, 117; Meyer 230; Lokotsch 1249); cf. alb. kjup, bg. kjup, sb. ćup. Cuvîntul tc. pare a fi în legătură cu lat. cuppa și der. săi (cf. Marcel Cohen, Bull. Soc. Linguist., XXVII, (1926-7), p. 91).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chiup2, chiupi, s.m. (reg.) pasăre cântătoare mică, cu penaj frumos, prinsă iarna cu lațurile de copii.

chiub (chiup), chiuburi (chiupuri), s.n. (reg., înv.) borcan.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHIUP (< tc.) Vas mare de lut în formă de amforă, folosit în gospodărie pentru păstrarea unor lichide, a murăturilor etc. C. a apărut în Grecia miceniană (milen. 2 î. Hr.), primele exemplare din România fiind cunoscute la Histria (sec. 6 î. Hr.).

Intrare: chiup
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiup
  • chiupul
  • chiupu‑
plural
  • chiupuri
  • chiupurile
genitiv-dativ singular
  • chiup
  • chiupului
plural
  • chiupuri
  • chiupurilor
vocativ singular
plural
cheab
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chiupă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chiub
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chip1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chip
  • chipul
  • chipu‑
plural
  • chipuri
  • chipurile
genitiv-dativ singular
  • chip
  • chipului
plural
  • chipuri
  • chipurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiup, chiupurisubstantiv neutru

  • 1. regional Vas mare de lut ars, în formă de amforă, folosit pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mă socoteam să iau într-o noapte chiupul cu gaz. CAMILAR, N. II 114. DLRLC
    • format_quote O rupse d-a fuga și se ascunse într-un chiup de aramă. ISPIRESCU, U. 40. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.