CHITEÁLĂ¹ s. f. (Pop.) Chibzuială, judecată (dreaptă, cumpănită). – Chiti¹ + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHITEÁLĂ² s. f. (Reg.) Ochire, țintire; nimerire. – Chiti² + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

chiteálă (judecată, nimerire, găteala) s. f., g.-d. art. chitélii; pl. chitéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chiteálă f., pl. elĭ. Mold. Acțiunea de a chiti.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink