CHIROPTER s. n. v. cheiropter.

chiropter sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr chiroptères] 1 (Lpl) Ordin de mamifere cu aripi membranoase tegumentare. 2 (Lsg) Animal din ordinul chiroptere (1).

CHIROPTER, chiroptere, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere cu aripi membranoase tegumentare; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. chiroptères.

*chiroptér, -ă adj. (d. vgr. heír, mînă și pterón, aripă). Zool. Din familia liliecilor. S. n., pl. e. Animal din familia liliecilor. – Fals cheiropter. V. mamifer.

CHEIROPTER, cheiroptere, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere cu aripi membranoase; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: che-i- – Var.: chiropter] – Din fr. cheiroptère.

cheiropter sn [At: DEX² / P: che-i~ / Pl: ~e / E: fr chéiroptère] 1 (Lpl) Ordin de mamifere cu aripi membranoase. 2 Animal din ordinul cheiropterelor (1).

CHEIROPTER, cheiroptere, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere cu aripi membranoase; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: che-i-] – Din fr. chéiroptère.

CHEIROPTERE s.n.pl. Ordin de mamifere care au aripi membranoase; (la sg.) mamifer din acest ordin. [Var. chiroptere s.n.pl., sg. cheiropter. / < fr. chéiroptères, cf. gr. cheir – mînă, pteron – aripă].

CHIROPTERE s.n.pl. v. cheiroptere.

CHEIROPTERE/CHIROPTERE s. n. pl. ordin de mamifere care au aripi membranoase: liliecii. (< fr. chéiroptéres, chiroptéres)

CHIROPTERE s. n. pl. elem. cheiroptere.

CHEIROPTERE n. 1) Ordin de mamifere adaptate la zbor, cu aripi formate dintr-o membrană întinsă între corp, membre și coadă (reprezentanți: liliacul, vampirul etc.). 2) Animal din acest ordin. [Sil. -che-i-] /<fr. chéiroptères

cheiroptere n. pl. clasă de mamifere cu mâinile în formă de aripă, ca liliacul.

cheiroptér, V. chiropter.

chiropter v. cheiropter

chiropter v. cheiropter

!cheiropter (desp. che-i-rop-ter/-ro-pter) s. n., pl. cheiroptere

cheiropter/chiropter (che-i-rop-ter/-ro-pter) s. n., pl. cheiroptere/chiroptere

cheiropter/chiropter s. n., pl. (sil. mf. -pte-) cheiroptere/chiroptere

CHEIRO- „mînă, palmă”. ◊ gr. kheir, os „mînă” > fr. chéiro-, engl. id., it. id. > rom. cheiro-. □ ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze palmate; ~fobie (v. -fobie), sf., teamă patologică de a scrie; ~id (v. -id), adj., asemănător cu degetele unei mîini; ~megalie (v. -megalie), s. f., creștere în volum a degetelor și a mîinilor; sin. chiromegalie; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a policelui distrus; ~podalgie (v. pod/o-, v. -algie), s. f., durere în părțile extreme ale membrelor superioare sau inferioare; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., chiroptere*; ~pterofil, adj., chiropterofil*; ~pterogam (v. ptero-, v. -gam), adj., chiropterogam*; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru reeducarea vederii binoculare și a capacității de fuziune; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare convulsivă a mîinii; ~teriu (chiroteriu) (v. -teriu), s. m., amfibian labirintodont ale cărui urme în formă de palmă cu cinci degete au fost găsite pe unele roci din triasic.

CHIRO- „mînă, palmă, manual, palmat”. ◊ gr. kheir, iros „mînă” > fr. chiro-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. chiro-. □ ~brahialgie (v. brahi-₂, v. -algie), s. f., durere localizată la mîini și la umăr; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiu al liniilor și semnelor palmare și digitale ale mîinii; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mîinii. 2. Studiu al corelațiilor dintre mînă și caracter; ~megalie (v. -megalie), s. f., cheiromegalie*; ~ptere (v. -ptere), s. n. pl., ordin de mamifere cu aripi formate dintr-o membrană tegumentară (liliacul, vampirul etc.); sin. cheiroptere; ~pterofile (v. ptero-, v. -fil₁), adj., s. f. pl., (plante) a căror polenizare este realizată de lilieci; sin. cheiropterofile; ~pterogame (v. ptero-, v. -gam), adj., s. f. pl., cheiropterogame*; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar de plantă pe baza căruia s-a dat denumirea din manuscris.

CHIROPTERE (< fr. {i}; {s} gr. kheir „mînă” + pteron „aripă”) s. n. pl. Ordin de mamifere (din care fac parte liliacul, vampirul ș.a.), crepusculare sau nocturne, cosmopolite, de c. 20-40 cm lungime, cu membrele anterioare transformate în aripi prin alungirea exagerată a degetelor și dezvoltarea unei membrane tegumentare, ce se întinde între ele, laturile corpului, membrele posterioare și coadă. Se orientează datorită unui „radar biologic”; emit ultrasunete cu o frecvență de 50.000-80.000 vibrații/s.