CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIROMÁNT ~tă (~ti, ~te) m. și f. Persoană care practică chiromanția. /<it. chiromante
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIROMÁNT, -Ă s.m. și f. Ghicitor în palmă. [< it. chiromante].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIROMÁNT, -Ă s. m. f. ghicitor în palmă. (< it. chiromante, fr. chiromante)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

chirománt s. m., pl. chirománți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*chirománt, -ă s. (vgr. heiromántis, d. heir, mînă, și manteuomaí, ghicesc). Care înșeală pin [!] chiromanție lumea proastă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink