chiriță sf [At: TDRG / Pl: ~țe / E: chera + -iță] (Grî) Chera.

CHIRIȚĂ, Constantin (1925-1991, n. sat Ibănești, jud. Vaslui), prozator de aventuri pentru tineret (ciclul „Cireșarii”, „Trilogia în alb”). Romane consacrate mediului industrial („Oțelul”, „Pasiuni”).

CHIRIȚĂ, Constantin D. (1902-1993, n. București), pedolog român. Acad. (1990). Contribuții în pedologie generală („Pedologie generală”), promotorul concepției ecologice de cercetare a solurilor („Ecopedologie”). Fondatorul școlii românești de pedologie forestieră: lucrări privind tipologia și cartarea zonelor forestiere.

Chiriț/ă, -escu, -oiu v. Chir I 3.