CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIRIGÍU ~i m. înv. Persoană care se îndeletnicea cu cărăușia; cărăuș; căruțaș. /<turc. kiraci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIRIGÍU s. cărăuș, căruțaș, (înv. și reg.) sechiraș. (Un ~ care cară lemne.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIRIGÍU s. v. chiriaș, locatar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chirigíu s. m., art. chirigíul; pl. chirigíi, art. chirigíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chirigíŭ m. (d. chirie). Cărăuș, transportator cu caru. Chiriaș. – Maĭ rar și chiragiŭ (turc. kirağy, bg. kirağiĭa, sîrb. kirajğija, locatar, și kiriğija, cărăuș). – Și chiligiŭ și chilagiu. Fem. -giță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink