2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chircă1 sf [At: DAMÉ, T., 55 / Pl: ~rci / E: rs кирка] (Mol; Dob) 1 Sapă mică. 2 Cazma. 3 Unealtă de scobit coveți.
chírcă f., pl. ĭ (rus. kirká, cazma). Mold. sud. Săpăligă. V. ghircă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CHIRCĂ s., adj. v. cincantin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chircă s., adj. v. CINCANTIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chircă (-ci), s. f. – Sapă. Rus. kirka (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 39; DAR). Cuvînt rar, în Mold. și Dobr.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chircă s.f. (reg.) 1. sapă mică, săpăligă; cazma. 2. grâu roșu de toamnă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CHIRCĂ temă comună din Chiric, din; arm. Kirkor „Grigorie” sau < blg. Кирко <Kiriakos (Weig) sau < srb. -cr. Kirko < Cyrillus (Rad vol 82 p. 146); cf. și chircă, griul de primăvară. 1. Chirca pren. <P10; Rel; Tis; 16 B II 15; 16 B IV 423). Chirca = Cherca (17 B I 258). 2. Chircă, frecv. 3. Chircan; Chirc/ani, -ea, -ești, -ăești ss. 4. Chircea (Puc); Chirciul (Am; Sd XI 77). 5. + -ete: Chirculete, olt. (Cand. 128).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||