CHIRCÍRE s. 1. contractare, ghemuire, închircire, strângere, zgârcire. (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. v. pipernicire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CHIRCÍ ~ésc tranz. A face să se chircească. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CHIRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și micșora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre ființe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se pipernici; a se prizări. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIRCÍ vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pipernici.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chircí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chircésc, imperf. 3 sg. chirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. chirceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink