CHIORĂITÚRĂ, chiorăituri, s. f. Chiorăială. [Pr.: -ră-i-. – Var.: ghiorăitúri s. f.] – Chiorăi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIORĂITÚRĂ, chiorăituri, s. f. Chiorăială. – Din chiorăi + suf. -(i)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIORĂITÚRĂ s. v. chiorăit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chiorăitúră/ghiorăitúră s. f. (sil. -ră-i-), g.-d. art. chiorăitúrii/ghiorăitúrii; pl. chiorăitúri/ghiorăitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink