CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. (Reg.) Privire încruntată, posomorâtă – [În]chiondora + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. Privire încruntată, posomorâtă. – Din [în]chiondorî + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

chiondoreálă s. f., g.-d. art. chiondorélii; pl. chiondoréli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink