chĭondorắsc (mă), a -î́ v. refl. (ung. kondorítni, a încreți). Munt. Mă uĭt chĭondorîș, mă uĭt cu invidie: doŭă cafenele ce se chĭondorăsc una la alta (Cl. 1910, 8, 896).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: În original, greșit: chĭondărắsc (mă). - LauraGellner