chiombăí / chiompăí (a chiombăi / a chiompăi) (reg.) vb., ind. prez. 3 chiómbăie / chiómpăie, imperf. 3 sg. chiombăiá / chiompăiá; conj. prez. 3 să chiómbăie / să chiómpăie
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

chĭombăĭésc (mă) v. refl. Fam. Mă puchinesc, mă mocoșesc la o lumină slabă. – Și chĭompăĭesc și -ănesc (nord).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink