CHIOȘCÁR ~i m. Vânzător într-un chioșc. /chioșc + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chioșcár s. m., pl. chioșcári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chĭoșcár m. Care stă și vinde într´un chĭoșc, maĭ ales ziare. – Fem. chĭoșcăreasă orĭ -íță.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chioșcár s.m. (com.) Persoană care vinde într-un chioșc ◊ „Chioșcarii și bufetierii întind mâinile uleioase cu care își vând berea, mititeii sau farfuria cu mâncare, iar banii și-i înfundă în șorțul cu un buzunar cât o traistă [...] Chioșcarul de înghețată [...] se trădează cu nepăsare [...]” Fl. 8 VII 88 p. 18; v. și Ev.z. 252/93 p. 1 (din chioșc + -ar; D. Urițescu CV 111, A. Stoichițoiu în Hyperion III/94)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink