CHIOȘC, chioșcuri, s. n. 1. Construcție ușoară (și mobilă) pe străzi, în parcuri, în gări, unde se vând ziare, reviste, țigări, răcoritoare etc. 2. Construcție ușoară (de lemn) așezată în grădini particulare sau publice (ca adăpost la umbră, pentru odihnă etc.). – Din tc. köșk.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIÓȘC ~uri n. 1) Construcție mică pe stradă, în gări, pe stadioane, prevăzută cu o fereastră, prin care se vinde marfa (ziare, reviste, țigări etc.); gheretă. 2) Mic pavilion într-un parc sau într-o grădină publică. /<turc. köșk
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIOȘC s. 1. v. pavilion. 2. gheretă, tonetă. (Un ~ de răcoritoare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chióșc (chióșcuri), s. n. – Construcție ușoară pe străzi unde se vînd ziare, reviste etc. – Mr. chioșcu. Tc. köșk (Șeineanu, II, 115; Lokotsch 732; Ronzevalle 151; cf. ngr. ϰιόσϰι, alb., bg. kiošk. – Der. chioșcar, s. m. (vînzător de ziare în chioșc).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chioșc s. n., pl. chióșcuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chĭoșc n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] köšk, pop. kĭošk, de unde și fr. kiosque). Pavilion în gen oriental făcut într´o grădină ca să te adăposteștĭ saŭ pe stradă p. vînzarea ziarelor ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink