chinzui vtr [At: POMPILIU, B. 1 / E: mg kinozni cf chinui] (Mgm) 1-2 A (se) chinui (1, 10).

CHINZUI, CHINJUI (-uesc) vb. tr. Trans. Maram. Bucov. (CONV.) (BRL.) A chinui: Însă din iad furii sînt noaptea trimise ca să-l chinjuească (STAM.) [ung. kinozni, în parte influențat de schingiui].

chinjui v vz chinzui

CHINJUI 👉 CHINZUI.

chinuĭésc v. tr. (d. chin). Supun chinurilor, torturez, căznesc. V. refl. M’am chinuit mult pîn’am reușit. – În Trans. chinzuĭesc (ung. kinozni).

chinzuĭésc, V. chinuĭesc.

chinzui, chinzuiesc, vb. IV (reg., înv.) a chinui.