chinzuí, chinzuiésc, vb. IV (reg., înv.) a chinui.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chinuĭésc v. tr. (d. chin). Supun chinurilor, torturez, căznesc. V. refl. M´am chinuit mult pîn´am reușit. – În Trans. chinzuĭesc (ung. kinozni).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chinzuĭésc, V. chinuĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink