chintesențiére s. f., g.-d. art. chintesențiérii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CHINTESENȚIÁ vb. tr. a ridica pe cea mai înaltă treaptă a purității, a subtilității; a rafina; a sintetiza. (< fr. quintessencier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chintesențiá vb., ind. prez. 1 sg. chintesențiéz, 3 sg. și pl. chintesențiáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chintesențiá vb. I A sintetiza ◊ „Prin condiția ei biologică, Ara chintesențiază Viața ce se cere continuată.” Sc. 16 II 84 p. 4; v. și cerebralism (1966) (din chintesență + -[i]a)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink