chino- vz cin⁴-

CHINO²- v. cin-.

CHINO¹- Element de compunere savantă cu semnificația „mișcare”, „transformare”. [Var. cino- și -chineză, -cineză. / < fr. kine-, cf. gr. kinein – a se mișca].

CHINO- elem. cin(o)-.

cin⁴- [At: DN³ / V: chino-, ~ne-, ~no- / E: fr cyno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la câine. 2 Propriu câinelui.

cine- vz cin⁴-

cinetic, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 94 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cinétique] 1 a Care ține de mișcare. 2 a Privitor la mișcare. 3 a (Îs) Energie ~ă Energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui. 4 sf Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei Si: cinematică (1). 5 sf (Îs) ~ă chimică Ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții.

cino- vz cin⁴-

-CHINEZĂ v. chino¹-.

CIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „cîine”, „în legătură cu cîinii”. [Var. chino-, cine-, cino-. / < fr. cyno-, cf. gr. kyon, kynos].

CINE³- v. cin-.

CINE¹- Element prim de compunere savantă care are semnificația „mișcare”, „de mișcare”, „în legătură cu mișcarea”. [Var. cinem-, cinemat-, cinemato-, cinemo-. / < fr. cine- < gr. kinema – mișcare].

CINEM- v. cine¹-.

CINEMAT- v. cine¹-.

CINEMATO- v. cine¹-.

CINEMO- v. cine¹-.

-CINEZĂ v. chino¹-.

CINO²- v. cin-.

CINO¹- v. chino¹-.

CHIN- / CHINET(O)- / CHINEZI(O)-, -CHINEZĂ, -CHINEZIE / CINETO-, -CINEZĂ elem. „mișcare”, „transformare”. (< fr. kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf. gr. kinesis, kinetos)

CHINET(O)- elem. chin-.

-CHINEZĂ elem. chin-.

-CHINEZIE elem. chin-.

CHINEZI(O)- elem. chin-.

CINE- / CINEMA- / CINEMAT(O)- / CINEMO- / CINET(O)- elem. „mișcare”; „cinematograf”. (< fr. ciné-, cinéma-, cinémat/o/-, cinémo-, cinét/o/-, cf. gr. kinema, -atos, kinetos, mobil)

CINEMA¹- elem. cine-. ()

CINEMAT(O)- elem. cine-.

CINEMO- elem. cine-.

CINET(O)- elem. cine-.

-CINEZĂ elem. chin-.

CIN(O)-/CHINO- elem. „câine”. (< fr. cyn/o/-. cf. gr. kyon, kynos)

CINO- elem. cin(o).

CHINO-₁ (KINO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kino, ein „a se mișca” > germ. kino-, engl. id. > rom. chino-. □ ~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă cu structură fibrilară; ~scop (v. -scop), s. n., aparat care reproduce mecanic mișcările individuale ale mandibulelor.

CHINO-₂, v. CINO-. □ ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru cursele de cîini; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu creșterea și dresajul cîinilor; sin. cinologie.

CHIN-₁, v. CHINO-₁. □ ~estezie (v. -estezie), s. f., totalitatea senzațiilor de mișcare pe care ni le dă corpul nostru.

CHIN-₂, v. CIN-. □ ~antropie (v. -antropie), s. f., cinantropie*.

CHINETO- (CINETO-, KINETO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kinetos „mobil, mișcător” > fr. kinéto- și cinéto-, germ. kineto-, engl. id., it. chineto- > rom. chineto-, cineto- și kineto-. □ ~cor (cinetocor, kinetocor) (v. -cor), s. n., centromer*; ~nemă (cinetonemă) (v. -nemă), s. f., loc de inserție a filamentelor fusului cromozomial; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., corpuscul cromofil din celulele nervoase; ~plaste (cinetoplaste, kinetoplaste) (v. -plast), s. n. pl., corpusculi sateliți formați la baza flagelilor, care se divid concomitent cu chinetozomii; ~scop (kinetoscop) (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul căruia se poate reconstitui o mișcare; ~terapie (kinetoterapie) (v. -terapie), s. f., chineziterapie*; ~zom (cinetozom, kinetozom) (v. -zom), s. m., 1. Corp granular, situat la baza unui flagel sau cil. 2. Particulă citoplasmatică autoduplicantă, cu rol important în morfogeneza ciliatelor.^[1] modificată

-CHINEZĂ (-CINEZĂ, -KINEZĂ) „mișcare, mobilitate, transformare, diviziune”. ◊ gr. kinesis „mișcare” > fr. -kinèse și -cinèse, germ. -kinese, it. -cinesi > rom. -chineză, -cineză și -kineză.

CHINEZI- (KINEZI-), v. CHINEZIO-. □ ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea unei mișcări; ~terapie (kineziterapie) (v. -terapie), s. f., tratament terapeutic prin mișcare; sin. chinetoterapie.^[1]

-CHINEZIE (-KINEZIE) „mișcare, transformare”. ◊ gr. kinesis „mișcare” > fr. -kinésie, germ. id. > rom. -chinezie și -kinezie.

CHINEZIO- (KINEZIO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kinesis, kineseos „mișcare” > fr. kinésio-, germ. id., engl. id. > rom. chinezio- și kinezio-. □ ~logie (kineziologie) (v. -logie₁), s. f., știință a anatomiei, fiziologiei și mecanicii mișcărilor musculare ale omului.

CIN-, v. CINO-. □ ~antropie (v. -antropie), s. f., stare patologică a unei persoane de a se crede transformată în cîine; ~odont (v. -odont), s. m., dinte canin; ~orexie (v. -orexie), s. f., foame puternică, manifestată mai ales ca simptom al unor afecțiuni ale tubului digestiv.

CINEMATO- „mișcare, film”. ◊ gr. kinema, atos „mișcare” > fr. cinémato-, it. id., engl. id. > rom. cinemato-. □ ~graf (v. -graf), s. n., 1. Local special pentru proiectarea filmelor cinematografice în fața publicului. 2. Arta cinematografică; ~grafie (v. -grafie), s. f., tehnica înregistrării fotografice și a reproducerii unor imagini succesive, astfel încît să se dea iluzia mișcării.

CINEMO- „mișcare, viteză”. ◊ gr. kinema „mișcare” > fr. cinemo- > rom. cinemo-. □ ~graf (v. -graf), s. n., instrument care determină și care înregistrează vitezele; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare fotografică ritmică, la intervale scurte, a diverselor faze ale unei mișcări; ~metru (v. -metru₁), s. n., indicator de viteză.

-CINETIC (-KINETIC) „de mișcare, mobil”. ◊ gr. kinetikos „care se mișcă” > fr. -cinétique, engl. -kinetic > rom. -cinetic și -kinetic.

CINETO-, v. CHINETO-.

-CINEZĂ, v. -CHINEZĂ.

CINO- (CHINO-₂) „cîine, canin”. ◊ gr. kyon, kynos „cîine” > fr. cyno-, engl. id., it. cino- > rom. cino- și chino-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., specie de maimuță africană, cu capul și botul de formă alungită și cu coada lungă; ~drom (chinodrom) (v. -drom), s. n., pistă special amenajată pentru cursele de cîini; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., (persoană) care iubește cîinii; ~filie (v. -filie₁), s. f., atașament exagerat pentru cîini; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de cinofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de cîini; ~id (v. -id), adj., cu aspect de cîine; ~logie (v. -logie₁), s. f., chinologie*, canicultură*; ~pedie (v. -pedie), s. f., creștere a cîinilor de vînătoare.

KINETO-, v. CHINETO-.

-KINEZĂ, v. -CHINEZĂ.

KINEZI-, v. CHINEZI-.

-KINEZIE, v. -CHINEZIE.

KINEZIO-, v. CHINEZIO-.

KINO-, v. CHINO-₁.

CHINO-TIBETANE adj. Limbi ~ v. sino-tibetane.