chimerléu, chimerléuri, s.n. (reg.) scândură care împarte apa în două la șteampurile de sfărâmat rocile aurifere.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
chimerléu (-éie), s. n. – Ecluză, baraj, zăgaz. Mag. kimerülö (DAR). Cuvînt rar, propriu minerilor din Trans.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink