chilomóț, V. chilimoț.

chilimoț sn vz chilimoață

chilimóț n., pl. oațe (var. din gălămoz). Mold. Plăcintă proastă, cozonac prost, boț, cum s’apucă să facă copiiĭ cînd îĭ văd pe ceĭ marĭ făcînd: niște chilimoațe de plăcinte! – Și chilimboț, chílomoț și golomoț. V. lătunoĭ.