opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHILOM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).

CHILOM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).

chilom [At: DOSOFTEI, V. S. 128 / V: ~lum, ~b / Pl: ~oame / E: nct] (Înv) 1 sn Armă având forma unui baston cu secure la un capăt. 2 sm Lovitură cu pumnul.

CHILOM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Învechit) Armă în formă de baston cu secure la un capăt. Ceaușul de iniceri, văzîndu-l ca un zapciu ce era, au scos chilomul și l-a luat pe cap (= a început să-i dea în cap), fără de milă. ARHIVA R. II 141. 2. Lovitură cu pumnul; pumn. Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap, chilomi d-ăia d-ai lui, îndesați. ISPIRESCU, U. 32.

CHILOM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Înv.) Armă în formă de baston, cu secure la un capăt. 2. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Tc. külünk.

chilom m. 1. ciocan gros, măciucă ferecată: în mână cu un chilom PANN; 2. fam. pumn, ghiont: îi căra mereu la chilomi ISP. [Serb. TYULUM].

chilóm n., pl. urĭ și oame (din turc. külünk, ca și rom. chĭulug și sîrb. ćulum, topuz). Vechĭ (și chilum, pl. urĭ, și chilomb, pl. urĭ și oambe). Topuz orĭ cĭocan de luptă saŭ de ucis boiĭ. Azĭ. Munt. vest. S. m. Pumn, dupac: chilomĭ îndesațĭ (Isp. 2, 34 și 53). V. chilăŭ.

chilomb sn vz chilom

chilum sn vz chilom

chilúm, V. chilom.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chilom1 (măciucă) (înv., reg.) s. n., pl. chiloame

chilom2 (pumn) (înv., reg.) s. m., pl. chilomi

chilom1 (pumn) (înv.) s. m., pl. chilomi

chilom2 (măciucă) (înv.) s. n., pl. chiloame

chilom (măciucă) s. n., pl. chiloame

chilom (pumn) s. m., pl. chilomi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHILOM s. v. baltag, pumn.

chilom s. v. BALTAG. PUMN.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chilom, chilomi s. m. pumn; lovitură dată cu pumnul

Intrare: chilom (măciucă)
chilom1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilom
  • chilomul
  • chilomu‑
plural
  • chiloame
  • chiloamele
genitiv-dativ singular
  • chilom
  • chilomului
plural
  • chiloame
  • chiloamelor
vocativ singular —
plural —
chilomb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chilum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chilom (pumn)
chilom2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chilom
  • chilomul
  • chilomu‑
plural
  • chilomi
  • chilomii
genitiv-dativ singular
  • chilom
  • chilomului
plural
  • chilomi
  • chilomilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chilom, chiloamesubstantiv neutru

  • 1. Baltag, măciucă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: baltag măciucă
    • format_quote Ceaușul de iniceri, văzîndu-l ca un zapciu ce era, au scos chilomul și l-a luat pe cap (= a început să-i dea în cap), fără de milă. ARHIVA R. II 141. DLRLC
etimologie:

chilom, chilomisubstantiv masculin

  • 1. Lovitură dată cu pumnul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pumn
    • format_quote Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap, chilomi d-ăia d-ai lui, îndesați. ISPIRESCU, U. 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.